Dr. Eugen Martin,
Consultant National UNDP, Moldova

Este oare necesară o Strategie a culturii pentru Moldova?

Prima etapă de dezvoltare democratică a republicii Moldova a început odată cu Declaraţia de independenţă şi a durat până la alegerile parlamentare din 2001. În prezent ţara noastră parcurge o nouă fază a evoluţiei democratice.

Calea Moldovei spre o societate civilă şi o economie de piaţă a fost plină de dificultăţi. În această perioadă au fost întreprinse mai multe încercări de a elabora documente de politici publice, inclusiv în domeniul culturii, cum ar fi bunăoară „Programul de Stat pentru dezvoltarea culturii pe anii 1993-2000 şi asigurarea protecţiei sociale a oamenilor de cultură” şi „Programului de dezvoltare a bibliotecilor în Republica Moldova (1997-2000)”. Acestea au fost documente „romantice”, fără acoperire financiară. Factorii de decizie în domeniul culturii erau artişti şi savanţi cu renume, dar fără experienţă politică şi administrativă. Ei aveau încredere în „forţa magică” a documentelor aprobate la nivel înalt. Dar nu a fost cazul. Ambele documente au rămas nerealizate. Un declin serios al procesului de finanţare a sectorului cultural a fost remarcat atât la nivel naţional, cît şi local. Astfel poate fi caracterizată situaţia în domeniu la momentul când forţele democratice au pierdut poziţia lor dominantă.

Perioada între 2001 şi 2009 a fost caracterizată printr-o încercare de restaurare comunistă. În acest timp nu a fost elaborat nici un document strategic în domeniul politicii culturale, scopul principal  al autorităţilor fiind reanimarea reţelei instituţiilor de cultură. După un declin timp de un deceniu, această decizie părea să fie una justificată. Programul Naţional „Satul Moldovenesc” (2005-2015) prevedea reabilitarea caselor de cultură, a bibliotecilor şi muzeelor la nivel local, precum şi măsuri de protecţie a patrimoniului cultural la nivel naţional. Un număr important de instituții de cultură erau finanţate direct din bugetul central. Acest lucru era caracteristic mai cu seamă pentru localităţile în care administraţia publică locală constituia o majoritate confortabilă ai membrilor din rândurile partidului comunist, aflat de guvernământ. Însă acest suport financiar nu era unul dezinteresat. Puterea politică încerca  să revină la practica de manipulare ideologică, inclusiv pe segmentul dezvoltării culturale.

Anul 2009 a fost decisiv pentru evoluţia democratică a ţării. A început o nouă etapă. Vectorul european a devenit scopul dezvoltării statului. Noi viziuni, noi forţe politice, precum şi experienţa dificilă acumulată, toate acestea au devenit atuuri pentru o nouă cale de dezvoltare.

Cu toate acestea, la mai bine de trei ani de la cotitura produsă putem noi oare afirma, că actualul guvern conştientizează rolul decisiv al culturii în calitate de factor dinamic al schimbărilor şi coeziunii sociale, al relansării economice şi dezvoltării durabile? Încă nu! Rolul culturii rămâne a fi unul redus la activităţi culturale, odihnă şi recreere. Factorii de decizie nu sunt ferm convinşi de necesitatea investiţiilor în cultură. Ei nu realizează în deplină măsură rolul decisiv al mediului cultural pentru dezvoltarea ţării.

Care este soluţia?

Noi trebuie să realizăm foarte clar ce avem de făcut şi să explicăm acest lucru factorilor de decizie. Trebuie să elaborăm şi să implementăm o strategie modernă a dezvoltării culturale. În acest sens avem nevoie de o nouă Strategie pentru un nou mileniu! Suntem siguri: nu este târziu pentru aceasta! Este exact timpul potrivit.

I. Crearea unui sistem eficient de colectare, analiză şi monitorizare a procesului de dezvoltare culturală.

Un număr important de state europene partajează actualmente viziunea privind modelul cultural de dezvoltare. Creativitatea bazată pe cultură a devenit o caracteristică esenţială a economiei post-industriale. Este oare această teză valabilă şi pentru Republica Moldova?

Este oare posibilă implementarea modelului cultural de dezvoltare social-economică şi pentru Republica Moldova?

Întâi de toate, este necesar de a studia în detalii mediul cultural şi de a găsi răspunsul la o întrebare aparent simplă: Care sunt cele mai importante probleme ale dezvoltării culturale a Republicii Moldova?

Analiza celor mai importante dezbateri care au avut loc în Republica Moldova în ultimii zece ani ne furnizează foarte puţină informaţie  evocatoare la acest subiect. Marea parte a sugestiilor se rezumă la următoarele:

• cultura în Republica Moldova are un buget foarte sărac, insuficient pentru asigurarea unei dezvoltări normale;
• artiştii şi oamenii de cultură în ansamblu nu dispun de protecţie socială;
• Ministerul Culturii este foarte pasiv şi nu promovează o politică publică reală pentru dezvoltarea culturală;
• legislaţia culturală nu este eficientă, majoritatea legilor au un caracter formal, nefiind realmente implementate.

Problemele-cheie au fost abordate de către artiştii şi experţii din Republica Moldova în raportul elaborat de către RMCBU pentru această reuniune: “Analytical Base-line Report on the Culture Sector and Cultural Policy of the Republic of Moldova”.

O serie de neajunsuri şi lacune au fost menţionate:

• foarte puţin material factologic;
• lipsa datelor detaliate asupra dezvoltării sectoriale; statistica oficială furnizează foarte puţină informaţie relevantă, aceasta fiind prezentată la modul cel mai general;
• lipsa datelor privind perceperea instituţiilor de cultură de către populaţie;
• lipsa sondajelor sociologice în domeniul culturii, cu excepţia sectorului bibliotecilor, care a beneficiat de studii realizate de IREX în 2011;
• lacune grave ale a conducătorilor instituţiilor de cultură în materie de management;
• lipsa studiilor comparative vis-a-vis de alte state ele lume, în special cele din regiune.

O concluzie importantă a fost făcută:

Ministerul Culturii nu dispune de un instrumentar relevant pentru măsurarea mediului cultural.

Este imposibil de a elabora şi promova o politică culturală relevantă fără cunoaşterea situaţiei, a trendurilor de dezvoltare în comparaţie cu alte ţări din regiune!

II. Crearea şi implementarea unui Sistem Informatic pentru gestionarea dezvoltării culturale

Dezvoltarea tehnologică a creat oportunităţi de interacţiune vastă a societăţii cu administrarea publică. TIC oferă numeroase posibilităţi de îmbunătăţire a politicii manageriale. Un număr mare de inovaţii au fost implementate în diverse sectoare ale economiei: comunicaţii mobile, cloud computing, sisteme informatice şi aplicaţii au fost puse la dispoziţia managerilor.

Adoptarea noilor tehnologii eficientizează activitatea aparatului administrativ, influenţează pozitiv însăşi procesul de luare a deciziilor şi de activism politic al cetăţenilor. Adoptarea noilor tehnologii oferă posibilităţi largi în prestarea serviciilor publice, inclusiv cele culturale.

Care sunt priorităţile şi obiectivele de bază?

• asigurarea instituţiilor de cultură cu un set minim de tehnică de calcul;
• promovarea educaţiei informaţionale a managerilor din domeniul culturii de toate nivelurile: naţional, regional şi local
• analiza statisticii culturii;
• implicarea managerilor culturali în procesul de colectare şi procesare a datelor;
• crearea unui sistem informatic integrat în domeniul culturii (SIIDC);
• crearea unui organism analitic naţional – instituţie sau grup de lucru;
• elaborarea unui program strategic de investigaţii sociologice şi colectare de date;
• integrarea SIIDC-ului în paginile web oficiale ale instituţiilor de cultură şi organelor administraţiei publice.

Care sunt beneficiile scontate?

• îmbunătăţirea calităţii datelor statistice şi materialelor analitice;
• alfabetizarea informaţională a managerilor culturali;
• punerea la dispoziţia factorilor de decizie a unui sistem eficient de colectare şi analiză a datelor din domeniu;
• implicarea în procesul de colectare a datelor a personalului administrativ din domeniul culturii;
• crearea managementului orientat spre consumatorul de cultură;
• fortificarea transparenţei în administrarea culturală.