Patrimoniul arhitectural constituie una dintre cele mai reprezentative file din moştenirea culturală a omenirii, studierea şi protecţia cărora a devenit o normă obligatorie a fiecărei ţări. Cunoaşterea obiectivelor de arhitectură ne permite o mai bună cunoaştere a trecutului istoric, iar valorificare şi păstrarea lor trebuie să fie parte a unui regim legal durabil de ocrotire. Din primii ani după declararea independenţei Republicii Moldova autorităţile statului au încercat să instituie un astfel de regim – aprobând mai multe acte normative naţionale şi aderând la diverse convenţii europene şi internaţionale. După douăzeci de ani de independenţă, constatăm că situaţia în domeniul ocrotirii patrimoniului cultural în Republica Moldova rămâne a fi una precară. Deşi Parlamentul Republicii Moldova a adoptat încă în anul 1993 Legea privind ocrotirea monumentelor şi Registrul monumentelor ocrotite de stat, ulterior a ratificat un şir de convenţii în domeniu, organele executive nu au depus efort pentru a le implementa. Unul din cele mai stranii momente din acest domeniu a fost nepublicarea Registrul monumentelor ocrotite de stat, care a devenit un act cu adevărat normativ abia în anul 2010. Astfel, reieşind din legislaţia în vigoare doar obiectivele de arhitectură şi siturile arheologice înscrise în Registrul monumentelor ocrotite de stat se află sub protecţia oficială a statului. Ignoranţa funcţionarilor statului şi indiferenţa cetăţenilor faţă de moştenirea noastră culturală au condus la deteriorarea şi distrugerea unui şir de obiective de patrimoniu arhitectural de-a lungul celor două decenii de independenţă.

Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor a efectuat în perioada 2010-2012 inspectarea monumentelor de importanţă naţională incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat.  Până în prezent s-a reuşit evaluarea a 1050 de monumente din cele 32 de raioane. Printre obiectivele inspectate sunt cele de arhitectură religioasă. În rezultatul acestor vizite putem constata o situaţie dezastruoasă la capitolul conservării preventive a patrimoniului cultural-istoric din Republica Moldova. Astfel, în perioada 1993-2011 au fost demolate 22 biserici de lemn care sunt înscrise în Registrul monumentelor ocrotite de stat,  o situație deosebit de garva a fost constatată în cadrul : Bisericii „Sf. Arhanghel Mihail” din satul Hiliuţi, raionul Râşcani, Biserica „Sf. Nicolae” din Năpădeni, raionul Ungheni, Biserica „Sf. Arhanghel Mihail şi Gavril” din satul Vorniceni, raionul Străşeni şi Biserica „Sf. Trifan din satul Cotul Morii, raionul Hâncești. Aproximativ 1\3 din cele 332 de biserici inspectate au fost mutilate prin intervenţii degradante, de cele mai dese ori fără permisiunea autorităţilor investite de legislaţie cu responsabilităţi de autorizare a intervenţiilor de acest gen. De asemenea 31 biserici din diverse localităţi ale republicii sunt la momentul actual într-o situaţie nesatisfăcătoare şi nu întrunesc toate normele de conservare preventivă. La fel, în majoritatea mănăstirilor istorice protejate de stat au fost operate intervenţii care au prejudiciat grav originalitatea şi valoarea lor de monument.

Biserica de lemn Adormirea maicii Domnului din satul Măcăreuca, raionul Drochia. La 1793 este consemnată existenţa unei biserici de lemn, acoperită cu paie. Nu încape îndoială că e vorba de biserica din lemn care a ajuns până în zilele noastre. În anul 1874, această bisericuţă a fost reparată. Timp de secole ea a fost mama spirituală a creştinilor din Măcăreuca, a familiei boiereşti şi a celor care au trudit pe moşia dinastiei Russo.

Un prim slujitor al bisericii din Măcăreuca, găsit în scrierile timpului, este psalmistul Vasile Corcodel din Sângera. În faţa pridvorului bisericii se află şi azi o criptă, în care sunt înmormântate soţia boierului Nicolae Russo şi o nepoată de-a ei. La această biserică au venit să se închine lui Dumnezeu oameni din satele alăturate - Palanca şi Holoşniţa Nouă.

Din anul 1910 până în 1917 la biserică a slujit preotul Ştefan Luchianov, născut la 1875, absolvent al Seminarului Teologic. Mormântul lui se află în ograda bisericii. Odată cu părintele Ştefan, vine şi cântăreţul Ştefan Singureanu, născut la 1 decembrie 1879, absolvent al şcolii de dascăli. Înzestratul cântăreţ a slujit în strana bisericii până la venirea sovieticilor. Timp de şapte ani, paroh al bisericii a fost Timotei Ostapov, născut la 1894, absolvent al Seminarului Teologic. După transferarea sa la Şuri, în locul său a venit părintele Mihail Ostapov, născut la 28 aprilie 1896, absolvent al Seminarului Teologic. Prin anii 30 a slujit la biserică şi părintele Vasile Iachim. Sfinţia Sa a fost urmat de părintele Grigore. (Fig.1)

La sfârşitul anilor 50 a pornit valul barbar al ideologiei comuniste de închidere, profanare şi devastare a locaşurilor sfinte. Părintele Nicolae Ursachi a oficiat ultima slujbă, rugându-se lui Dumnezeu de iertarea păcatelor celor rătăciţi. Biserica cea din lemn a fost închisă. Părintele Nicolae şi-a găsit odihna de veci în curtea bisericii. După cum era la modă, biserica de lemn a fost transformată în muzeu etnografic. Cucernicul părinte Ioan Grigoraş, descendent din familii evlavioase din Palanca şi Măcăreuca, a reuşit, cu mult tact şi bună înţelegere, să ia cele mai sacre lucruri: Uşile Împărăteşti ale vechii biserici din lemn, icoane străvechi de nepreţuită valoare, alte obiecte de cult, pentru a le păstra la loc sfânt în biserica din Zguriţa, la care slujea. Toate acestea au fost restituite, aşezate şi folosite în noua biserică din piatră.

Actualmente la Măcăreuca sunt două biserici: cea din lemn, care ne mărturiseşte despre dăinuirea de veacuri a credinţei creştine, şi cea nouă, de piatră, simbol al rezistenţei creştinilor asupra vitregiilor vremii şi neclintita dorinţă de a urma poruncile şi căile Domnului.

Din anul 1995, la biserica din Măcăreuca slujeşte protoiereul Gheorghe Cojocaru. Părintele Gheorghe, ajutat de creştinii din Măcăreuca, au făcut o reparaţie cosmetică la biserica de lemn în anul 2000. De atunci şi până astăzi, din lipsă de mijloace, bisericuţa de lemn, această comoară a Ortodoxiei basarabene, a fost lăsată uitării.

În prezent, biserica de lemn din Măcăreuca este într-o stare avariată. Turnul bisericuţei s-a înclinat în ultimii ani tot mai mult şi este gata să cadă în orice moment. În biserică nu se ţin slujbe, pentru că este nevoie urgent de lucrări de restaurare 1. (Mihail Bortă, Ziarul Flux, 9 iulie,  2009).  (Fig.1)

Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail”,  satul  Hiliuţi,  raionul Râscani.

Biserica construită în 1808 face parte din categoria monumentelor de tip „casă  ţărănească” fără cupolă, cu clopotniţă alăturată. Are pronaos şi naos de formă dreptunghiulară, de aceiaşi lăţime ca şi absida pentagonală a altarului. Clopotniţa  alipită pronaosului are două caturi. Toate trei compartimente au aco-periş unic, în două ape, care repetă configuraţia planului. Cu excepţia naosului, cu boltă semicirculara celelalte încăperi au podul orizontal. Pe coamă, acoperişul are la extremităţi doi bulbi cu cruci. Pereţii bisericii sunt ridicaţi pe un fundament de piatră. În interior se afla un iconostas ajurat în stil baroc.  Este un monument de arhitectură de importanţă naţională.  În prezent este sub riscul demolării totale, pereţii şi acoperişul sunt într-o situatie avansată de  degradare. (Fig.2)

Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, satul Petruşeni, raionul Râscani.

Drept una din cele mai vechi biserici de lemn din Basarabia este considerată Biserica  „ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Petruşeni a fost construită la 1702. Această biserică a fost un model elocvent de arhitectură de cult de factură populară, meşterii rurali urmând tradiţiile vechii arhitecturi medievale a lemnului.  Compartimentată în naos, pronaos şi altar.  A avut un acoperiş înalt, în patru ape, acoperit cu şindrilă. Intrarea în biserică se afla în partea de sud a anexei octogonale. Pereţii de lemn au fost ridicaţi pe un fundal de piatră. Naosul şi altarul fiind  acoperite cu imitaţii de bolţi octogonale. Turnul-clopotniţă avea două niveluri şi era andosat pronaosului bisericii, comunicând cu ea printr-o încăpere intermediară. În anul 1994, în urma unui incendiu biserica a ars până la temelie. Restaurări nu s-au efectuat. S-au păstrat două icoane celebre cu imaginile Pantocratorului și a Maicii Domnului Hodighitria, de factură populară. În cadrul imaginii Pantocratorului figura inscripţia “Veniţi blagosloviţii...”.  În locul bisericii incendiate  a fost construită  o altă biserică din piatră în anul 1998. (Fig.3)

Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, satul Vorniceni, raionul Străşeni.

Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, zidită în 1904, a fost casă pentru preot şi local pentru şcoală bisericească. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Biserica din Vorniceni este interesantă datorită faptului că este înălţată pe un „soclu” de piatră, că are pereţii tencuiţi şi că dispune de o clopotniţă masivă octogonală de lemn, situată deasupra pronaosului. Se află în stare de degradare avansată. Există riscul ca pereţii să se ruineze. (Fig.4)

Stefanita Ion 
Agency for Inspection and Restoration of Monuments
Republic of Moldova